Povesti pe fuga...

Ce m-a facut sa zambesc azi a fost o batranica de treaba, intr-o statie..opusul celor peste care dai in autobuz si iti cauta nod in papura. Eram in statie si cum am un fel de alergie la orice inseamna "asteptare"(ca doar acum viata este viteza) o doamna in varsta m-a scapat de chinul asta distragandu-mi atentia. A intrat in vorba politicos, cu o intrebare legata de o noua statie(sau ceva de genul asta) si din una in alta a ajuns sa-mi povesteasca cum decurgeau lucrurile si care erau conditiile pe vremea ei, se vedea ca acceptase diferenta dintre generatii si se straduia sa ma convinga ca ar trebui sa apreciem, noi tinerii, mai mult conditiile pe care le avem zilele astea.
Ne plangem de orice tema, proiect, task fara sa ne gandim ca facem asta din multa comoditate si ca "inainte " un departament intreg de oameni trebuia sa munceasca pentru x chestie pe care noi o facem in cateva ore cu un calculator.
Mai imi povestea cum plecand in delegatii nu avea la indemana/dispozitie macar telefon pentru a vedea ce-i fac copiii sau familia..iar noua ni se "strica ziua" daca stam cateva ore fara telefon sau internet.
Nu stiu cat a reusit sa ma convinga sau sa ma faca sa vad lucrurile ca ea dar sigur a reusit sa ma impresioneze prin atitudinea degajata si deschisa.(si am apreciat ca a ramas in urma mea in statie asteptand un autobuz mai gol, cu rabdarea pe care am crezut mereu ca o au persoanele astea, si nu a urcat in primul pt a pretinde apoi un loc primului pusti).
Azi mi-a placut rabdarea si intelegerea pe care inca o mai gasesti la unii oameni.